29 ianuarie 2014

Fericirea vine din lucrurile simple

Nu dam importanta unor lucruri decat atunci cand ne intereseaza in mod deosebit ori cand am pierdut acel lucru cu putin inainte sa ne trebuiasca. De cele mai multe ori "e ca-n viata":  nu vrem anumite lucruri care ne cheama decat atunci cand avem nevoie de ele si nu le mai gasim acolo.In mod constient, fiecare dintre noi pateste macar o data asta si de aici vine alunecarea in panta regretelor.
Omul mic si limitat in gandire si perspectiva, e cu mult mai fericit in lumea lui si in faptul ca nu poate ori pur si simplu , nu vrea, sa vada dincolo de bariere.
De partea cealalta, individul care are ca scop extinderea orizonturilor si evolutia continua, de orice fel, duce in spate un univers nu tocmai usor. Dar ce e curios e ca in ambele situatii, lucrurile mici si semnificative, cele din care vine adevarata fericire, de cele mai multe ori trec neobservate. Tind sa dau vina pe individul "open minded", pentru ca  primul  as zice ca nici nu constientizeaza lucrurile astea.
Reflectand insa la aceasta situatie, am reusit sa dorm sase ore dupa aproape o luna de cand nu ma prinde somnul, fie zi, fie noapte.  Mi-am dat seama ca de multe ori tintesc spre orizonturi care nu-mi imbogatesc decat cultura generala, mi-am dat seama de cat de multe situatii, ocazii, momente, timp si persoane (lucrurile pe care nu le apreciem la valoarea lor) mici, pierd si cat de mari mi se par in momentul in care nu imi apartin/mai apartin. 
Si da, lucrurile marunte ne fac fericiti cu adevarat! Un zambet, o vorba calda, o strangere in brate intr-un moment critic, o privire blanda, o iubire adevarata, oameni ce apartin sufletului tau.
Pe principiul "Niciodata nu stii ce ai avut pana nu l-ai pierdut!", am decis sa pretuiesc mai mult in primul rand persoanele care ma apreciaza pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac si pentru gesturile mele, pentru dragostea pe care le-o ofer, pentru cei care se bucura la bucuria mea si plang la necazul meu...pentru ca oamenii adevarati "te intreaba: Ce mai faci?! ...  in asteptarea unui raspuns!"

27 ianuarie 2014

Timp !

Timpul s-a oprit in loc iar eternitatea gandurilor si-a intrat in joc. Sufletul mi-e rece, lacrimile se scalda in ochi, in timp ce trupul imi tremura de remuscari. Sunt prinsa intr-un moment dificil din care nu inteleg ce mi se intampla. Am cazut intr-o nebuloasa din care nu-mi recunosc identitatea ori mai degraba refuz sa o recunosc. Nu reprezint si nu simt nimic in clipa asta.. 
Poate doar o adiere a ceea ce a fost ceva timp in urma. Atat a durat fericirea mea intr-un moment in care in loc sa fi profitat, am renuntat....a renuntat. Stiu ce va urma! Imi voi petrece o vesnicie gandindu-ma la asta si mintea ma va teroriza. Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa lupti sa iesi din nebuloasa asta? Stiu! Ai vrut sa fie perfect uitand de fapt ca omul nu poate atinge perfectiunea. Ascult aceeasi melodie trista la infinit doar din dorinta de a o reinventa in sensul pozitiv, sa se plieze sentimentelor mele.
Traim fara dragoste din dorinta de a nu supara pe cei din jur dar vor veni clipe cand nu vom mai avea pe cine iubi. Si ce se intampla?
Iti doresti sa fi fost acolo...sa fi fost cu el!


Dar poate maine toate tristetea se va strange intr-un colt lasand cale libera fericirii sa ne invadeze sufletele, cand toate visele urate se irosesc, cand amintirile vor fi adunate intr-un singur loc inchis cu lacat, cand ele isi vor aminti de tine, cand zilele se reduc la clipe iar clipele la eternitati...cand cei rataciti isi vor gasi locul si linistea.
Timpul pierdut nu se va mai intoarce iar orice secunda nu trebuie grabita ci savurata din plin. Poate maine vei transforma lacrimile in zambete si vei da ragaz si mai multa atentie tuturor lucrurilor/oamenilor din viata ta...Poate maine nu te vei mai grabi!
http://www.youtube.com/watch?v=g-glT03nMKg

22 ianuarie 2014

Asa vei simti ca l-ai intalnit pe EL!

"Te vei lovi de oamenii nepotriviţi. Te vei strădui să fie bine şi să laşi mult de la tine. La un moment dat, vei avea impresia că nimic nu iese bine. Că nimeni nu e potrivit pentru tine. Atunci te vei întreba ce e în neregulă cu tine. Îţi vei spune că poate ţie nu îţi e dat să iubeşti. Că poate eşti prea pretenţioasă. Asta până când apare în viaţa ta EL.
El nu cere de la tine mai mult decât poţi să-i oferi. Tu îi eşti îndeajuns.
El, pe lângă faptul că te iubeşte, te respectă. Iar respectul înseamnă că este conştient de femeia pe care o are.
El te face să zâmbeşti cu un zâmbet pe care nu l-ai mai avut până acum. E ACEL zâmbet.
El te încurajează şi-ţi oferă sprijin moral ca să-ţi urmezi visul, pentru că va crede în talentul tău.
El se interesează dacă ai mâncat, dacă te-ai îmbrăcat gros pentru că e frig afară, dacă ai dormit suficient şi dacă ţi-ai luat medicamentele atunci când eşti răcită.
El, deşi e obosit sau supărat, o să-ţi acorde din timpul şi gândurile lui, pentru că vrea să fii primul lucru cu care adoarme în gând şi se trezeşte.
El îţi spune că arăţi superb. Şi nu doar azi, mereu! El renunţă să se uite la meciul de fotbal, dacă ştie că eşti supărată şi ai nevoie să vorbeşti despre asta.
El vorbeşte despre voi doi la viitor, ca şi cum asta ar fi singura variantă pe care o ia în calcul.
Unul din obiectivele lui este ca tu să nu mai plângi. Iar dacă plângi, să o faci de bucurie.
Deşi poate nu o să le înţeleagă, o să fie interesat de pasiunile tale şi o să te asculte povestind despre ele.
Lui nu o să-i fie frică să-ţi spună primul “te iubesc” , primul “mi-e dor de tine” şi nici să renunţe la tot pentru tine.
El nu o să grăbească lucrurile niciodată, dar nici nu o să le încetinească până când e prea târziu. O să acţioneze la momentul potrivit.
El o să ştie că Dumnezeu e important pentru tine, aşa că o să fie important şi pentru el.
El o să fie acel bărbat pe care ştii că nu poţi sta mult timp supărată, pentru că îţi e mai drag decât orice altceva.
Când ţi se întâmplă ceva, primul căruia vei vrea să-i povesteşti va fi el.
Lui nu-i va fi frică să-şi ceară iertare sau să recunoască că a greşit, pentru că va şti că doar un bărbat puternic poate să o facă.
Vei dori să spui întregii lumi despre el şi despre cât de minunat este.
Va fi cel mai bun prieten al tău, căruia nu-ţi va fi frică să-i împărtăşeşti nimic. Vei şti că împreună veţi găsi soluţii pentru orice.
Deşi sunteţi departe fizic, vei simţi că sufletele voastre sunt atât de aproape, încât aproape devin unul.
El o să fie acel bărbat care te va face să simţi că aşteptarea a luat sfârşit, pentru că ai găsit locuitor pentru inima ta.
El va însemna pentru tine prezentul şi viitorul.
Când te va privi, tot ce va dori să schimbe la tine va fi numele tău de familie. Cu a lui." 

21 ianuarie 2014

"Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii au doar prieteni falsi.”


Am realizat poate de putin timp, naiva fiind, si realizez pe zi ce trece mai mult ca traim intr-o lume falsa .Sunt sigura ca ti s-a intamplat si tie de nenumarate ori sa-ti faci prieteni persoane josnice care mai tarziu ti-au demonstrat care este de fapt adevarat lor fata. Stiu! Au fost momente in care te-ai lasat pe tine pentru ceilalti, ai tacut in favoarea lor doar pentru a nu crea conflicte ori pur si simplu, pentru a le lua apararea. Persoane cu care ai impartit aceeasi felie de paine si pe care nu le-ai lasat la greu… dar stii ca omului ii esti prieten atata timp cat ii dai??
Oamenii falsi sunt cei care fac promisiuni usoare si care la fel de usor, te dezamagesc. Sunt cei care isi pierd integritatea pentru lucruri mizere doar pentru a parea cine stie cum in fata celorlalti. Tot ei sunt persoane fara caracter care devin usor niste nimicuri.
In lumea in care traim falsitatea e la origini in timp ce adevarul se stinge cu fiecare secunda si asta doar din dorinta de trufie. Ultima farama de omenie se sufoca intre duzina de minciuni pe care ei, oamenii falsi, o spun din dorinta de a …. Nu am inteles nici acum! Pana la urma faptele palesc in fata vorbelor si poti demonstra cine esti doar actionand.
Stiu sigur ca acum, tu, omule fals, citesti randurile mele si ma aprobi dar negi, cum ca te-ai regasi in descrierea mea.  Nu, nu vorbesc la nivel general ci doar pentru cei care se stiu. Stiu sigur ca zambesti citind aceste randuri asa cum o faci de altfel in fiecare zi, doar ca sa le amintesti celor din jur, prefacandu-te, bineinteles, cat de fericit esti.  Joci  la fel de bine ca un actor intr-un rol dificil. Daca nu te-as cunoaste, m-as amagi din nou cum de altfel am mai patit-o…te cunosc probabil de mult timp insa acum am inceput sa nu –ti mai dau crezare si sa te pun la respect.
Traim intr-o lume falsa! Scoala e falsa, oamenii sunt falsi, standardele la fel, perspectivele cu atat mai mult, intr-o lume in care oamenii fac bani falsi iar banii fac oameni falsi.  In momentul in care traiesti intr-un astfel de ambient e inevitabil sa nu deprinzi din  obiceiuri. Ti-ai dat seama de cate ori zambesti in fata cuiva de care efectiv nu-ti place dar trebuie sa o faci din complezenta? Ei, asta e falsitate! Ori cand dai crezare unei persoane care te minte si stii perfect ce face, dar nu intelegi de ce si o tii pe a lui doar ca sa nu intri in polemici?
Ai inteles vreodata de ce persoanele din jurul tau te vorbesc de rau, te denigreaza, te pun in situatii jenante? Doar ca sa ce? Sa afiseze perfectiunea intruchipata doar pentru a crea o impresie buna  celor din jur?
Nu, nu sunt perfecta, scriu doar ce gandesc…imi place sa cred ca nu ma regasesc in tiparul asta, chiar daca viata ma pune in situatii asemanatoare si cu jena mi le asum sau…..nu! Nu pretind ca sunt ceea ce de fapt e in imaginatia mea ori in dorintele mele, asa ca nu am regrete si scriu doar ce gandesc, ce simt pentru a schimba ceva, macar in lumea pe care o povestesc. Ma intreb cum  de exista persoane care pot sa joace rolul tradatorului prietenos, inocent, bun, credincios?
Am invatat ca cei care vorbesc mult si in necunostinta de cauza despre cei din jur, nu sunt neaparat si cei care au dreptate.  Degeaba construiesti o imagine care nu te reprezinta, degeaba pari ceea ce nu esti, degeaba pictezi in culori pe care nu stii sa le combini…pentru ce? Fiecare om e special si frumos in felul sau, cu defectele sale.  In lumea in care traim se pune accent tot mai mult pe aparente si premise false..dar ce castigi incercand sa pari ceea ce nu esti?
Ne invartim printre oameni falsi cu care ne-am obisnuit sau pur si simplu , inevitabil , fac parte din viata noastra. E greu sa te detasezi de astfel de oameni. E unul dintre lucrurile pe care  nu stii sa le anticipezi. Chiar si atunci cand scrii, ai tendinta sa pui virgula sau trei puncte, pentru ca lasa loc de mai mult, lasa oportunitatea unei continuari…Numai ca uneori propozitia se termina la fel si in cazul relatiilor cu astfel de oameni. In aceste situatii punctul este primordial indepartarii de astfel de persoane…De ce sa insisti sa mentii un raport cu niste persoane care nu aduc nici un aport invietii tale ci mai degraba te influenteaza negativ? Oare te-ai obisnuit sa  fii inconjurat de oameni care te fac sa te simti prost, te denigreaza, te vorbesc pe la spate, oameni care profita de tine sau printre care nu te regasesti? De ce ne este greu noua oamenilor sa se desprindem de ceea ce ne face rau? Ori macar sa schimbam ceva, macar in mediul in care traim. Acceptam in viata noastra oameni care ne folosesc si ne arunca precum o hartie, la cosul de gunoi.  Sunt femei care se folosesc de barbati ca de bijuterii doar cu scopul de a “da bine”  dar si barbati care privesc femeile doar ca pe niste bijuterii sexuale. Sunt oameni care numesc prieteni persoanele pe care le contacteaza doar cand au nevoie de un imprumut.
M-am decis! M-am decis sa ma debarasez de oameni care e  clar ca nu dau doi bani pe mine, pe ceea ce gandesc, pe principiile si perspectivele mele. Am hotarat sa nu acord timpul meu pretios celor care au doar intentia de a ma cunoaste doar ca pe o persoana “mai bine” , din dorinta de a profita de pe urma mea, in orice fel, vorbind.
Voi pune la dispozitie tot acest timp pretios celor cu suflet nobil, celor care ma apreciaza pentru ceea ce sunt (asa cum sunt),  persoanelor carora, intr-adevar,  le foloseste tot acest timp. Ba chiar as sta si in prezenta  celor care nu ma vor, daca as sti ca asta i-ar face sa fie mai buni. Dar niciodata nu mai vreau sa-mi valorific timpul meu adevarat, in preajma oamenilor falsi.


20 ianuarie 2014

Tata,

ma gandesc sa-ti scriu de multa vreme dar de fiecare daca cand incep sa creionez doua randuri, lacrimile mi se innoada curgand siroaie pe obraz. Acum, mai mult ca oricand, oricat de greu mi-ar fi, am decis sa-ti scriu.  Simt nevoia sa-ti vorbesc pentru ca altfel,  ma sufoc.  Au trecut deja doi ani si  jumatate de cand ne-ai lasat si ai plecat fara sa ne spui nimic.
 Mi-e dor de tine,tata ! Mi-e dor de bratele tale puternice , de imbratisarea lor si de gropitele din obrajii tai. Mi-e dor de privirea ta blanda si de vorbele tale calde. Tata, nu mi-e bine fara tine! Deloc ! Nu stiu daca vei auzi  gandurile mele dar ce stiu e ca imi esti alaturi zi de zi si de undeva de acolo de sus, ai grija de mine…dar, tata, mai prejos de pierderea ta, odata cu plecarea ta ne-a pierit zambetul de pe fata si suntem tristi . Am nevoie de vorbele tale si de linistea pe care mi-ai dat-o de fiecare data, mai mult decat tot aurul  din  lume! Nu sunt fericita dar macar stiu ca, odata, candva am atins fericirea avand o familie atat de frumoasa. Am atins fericirea avandu-va pe voi si traiesc din  amintiri.

Tata, hai sa recuperam tot timpul pierdut. Hai sa mai retraim macar o singura data toti acei ani frumosi ai copilariei.  Tata, am nevoie de tine si de protectia ta in lumea falsa si nefericita in care traiesc. Tine-mi capul pe genunchi asa cum o ai facut-o atunci cand eram mica!!! Strange-ma tare in brate si reda-mi increderea in mine…Striga-ma in alint asa cum numai tu stii sa o faci! Ia-o in brate pe mama si straluciti in ochii mei , ca altadata.
Tata,  vino si te bucura de realizarile noastre impreuna cu noi. Vino sa vezi cat de mare a crescut Alica si cat de mult seamana cu tine… Vino sa o mangai pe mama acum cand are nevoie de tine mai mult ca oricand si fii tu alaturi de ea, cand noi nu putem fi.
Tata…. Ne-ai furat zambetul si ne-ai lasat in urma amintiri care dor! Ne-ai ghidat pasii in viata dar nu ai asteptat sa te bucuri de realizarile tale. Ne-ai dat drumul prematur  si ai plecat! Ai plecat cand a venit randul nostru sa te bucuram si sa te simti mandru de noi.
Tata, nu sunt fericita si nici nu ma incanta cu nimic ce am. Traiesc intr-o lume ambigua si falsa iar viitorul meu este sumbru. Traiesc intr-o lume in care imi lipseste afectiunea si iubirea, cele pe care le-am vazut la tine si la mama. Imi lipseste caldura ta si idealul de familie pe care l-am avut pana sa pleci. Stii? Mi-ar placea ca intr-o zi sa am o familie iar pe cel care-mi va fi sot sa il iubesc si sa il respect asa cum am vazut la voi. Sa il iubesc asa cum ai iubit-o tu pe mama si sa am copii frumosi…la fel ca noi.
Tata, mama sufera si stiu ca nu ti-a placut niciodata asta…intoarce-ti fata catre ea si spune-i in vis asa cum ai mai facut-o, ca o iubesti si ca vei avea grija de ea…da-i putere sa mearga in continuare alaturi de noi si sa fie sanatoasa…
Tata,iti vorbesc dar nu-mi raspunzi!  Te strig sa-ti spun cata nevoie am de tine, de imbratisarea ta, de dragostea ta dar nu-mi raspunzi….te strig si iar te strig….de ce nu-mi raspunzi ?!!  Cu ce am gresit, tata?!


18 ianuarie 2014

Femeia sufletului tau!

De ce sa o iubesti? Ti­-as da mii de motive pentru care sa o iubesti. Femeia sufletului tau este frumoasa! Poate nu are un corp perfect, sanii mari ori poate e miniona, dar nu conteaza.  E frumoasa! Ochii ii sunt frumosi si in ei se oglindeste sufletul, la fel de frumos. Nu e femeie de cariera dar lucreaza cu mandrie, oriunde. E admirata chiar si asa la serviciu si poate, altii te cred a fi norocos avand-o. Femeia sufletului tau stie sa poarte cu delicatete  fustele dar in acelasi timp si camasile si tricourile tale. Dimineata e mofturoasa si cere sa fie alintata. Ce e mai frumos decat sa te trezesti dimineata langa femeia inimii tale, care poarta cu delicatete si feminitate, camasa ta alba?
 Femeia ta este frumoasa! Tot ea, te alinta in toate felurile cu caldura si-ti incalzeste sufletul cu vorbe dulci. Poate e stangace, poate greseste  dar daca te intelege cand esti suparat, daca te incurajeaza cand esti demoralizat, daca te strange in brate atunci cand ai cea mai mare nevoie, EA! este femeia sufletului tau! O respingi si-i ceri sa plece dar se agata de ultimul fir de ata sa ramana langa tine, pentru ca te iubeste. Femeia vietii tale e cea care lupta pana la ultima rasuflare pentru tine si iubirea ta.
 Cea despre care iti spun si-ar da mana dreapta si-ar invata sa scrie cu stanga, pentru tine, daca ar fi nevoie. Tot despre ea iti spun ca gaseste rezolvare la fiecare problema , iar daca nu gaseste, schimba problema si reuseste in final. Femeia sufletului tau e cea care ar veni dupa tine, oriunde, dupa mult timp.  Nu e perfecta si nici nu ar vrea, tocmai din dorinta de a nu te eclipsa. Te soarbe din priviri si te cauta chiar si atunci cand nu esti in preajma ei.
 Femeia ideala e cea care stie sa nu dea curs certurilor si stie sa aplaneze conflictele in cel mai dulce mod. E geloasa … dar gelozia face parte din iubire! Sufera cand o ignori si nu ii vorbesti si se inchide in sine. Nu ti-ar vorbi nici ea, dar…totusi te cauta. Iti scrie din motive stupide ori pur si simplu sa stie ce mai faci, in asteptarea unui raspuns. Ea te iubeste!  Te iubeste si nu mai stie cum sa-ti demonstreze. Femeia sufletului tau e cea care chiar daca e departe te vede peste tot. Stralucesti in chipul celui pe care il intalneste si-ar vrea sa o cunoasca. E cea care se incapataneaza sa te vada peste tot si nu vede clipa reintalnirii.
Femeia sufletului tau ti-e cea mai buna prietena care stie sa te asculte atunci cand rabufnesti.
Dovada iubirii pe care ti-o poarta e atunci cand iti bate in usa cand nu te astepti… Da, e nebuna!!…Te iubeste! Te iubeste si vine la tine sa ti-o spuna strangandu-te in brate, la usa casei tale, de la mii de kilometri distanta, poate. Nu, nu stie unde stai dar se da peste cap si afla.
Femeia sufletului tau e inteligenta. Stie sa se comporte in societate si te mandresti cu ea. Stie sa abordeze si sa tina discutii de orice fel.  Tot timpul are ceva nou si nu e monotona. Te respecta, te apreciaza pentru ceea ce esti  si-ti este fidela. Stiu! Probabil ca ea vor mai fi multe femei dar niciuna nu te va face sa te simti exact asa cum o face ea.  Este cea care e interesata de fericirea ta si nu se gandeste la ea ..pentru ca fericirea ta este si a ei.
Ea este frumoasa! Ochii ii stralucesc intr-un verde demential si patrunzator. Nu, nu are lentile de contact, are doar un suflet extraordinar care radiaza in verdele ochilor.  Miroase bine, se imbraca la fel si denota un aer de eleganta, la bratul tau. E puternica si sigura pe ea. Te iubeste prin toti porii si stie sa iti demonstreze asta.E cea care stie ce iti place, unde, cand, cum si de ce.  Tot ea stie sa te faca sa razi, stie sa te coase si sa te descoase si numai ea stie sa te stranga in brate Dumnezeieste.  Cu ea ai amintiri de are nu te poti lepada si  tot cu ea ai trait clipe care ti s-au intiparit in minte si te urmaresc. De ea iti place si tie...

Ai regasit-o in toate aceste detalii? Atunci tine cu ambele maini de ea!


10 ianuarie 2014

Prin prisma experientelor din ultima vreme am invatat ca e foarte important sa spui ce simti. Stiu, poate nu intereseaza pe nimeni dar cel putin te descarci si daca e ca cineva sa remarce e si mai bine. Regret zilele in care mi-am sufocat sufletul cu mii de intrebari in cautarea unui raspuns. Acum, mai mult ca oricand am inteles ca trebuie sa spun lucrurilor pe nume. De ce sa nu strig in gura mare cand iubesc si sunt fericita? De ce sa nu-mi strig in acelasi timp si dezamagirea si regretele? Am invatat  ca "Te iubesc!" e de tinichea cand e prea usor spus dar de nepretuit cand e soptit dupa ani...si totusi exista persoane care spun "Te iubesc!" ca si cum ar spune "Alo" sau "Buna ziua!". Persoane care nu pun pret pe sensul adevarat al cuvantului, care nu ii dau valoare ci tradeaza doar starea de indragosteala. Dar oare "Te iubesc!" are valoarea de a stimula niste functii si de a facilita obtinerea un scop anume?
Vor fi persoane care vor spune ca nu pun mare accent pe cuvinte ci mizeaza pe fapte. Dar asta e valabil pentru barbatii slabi. Pentru cei care nu inteleg de ce pe o femeie trebuie sa o alinti cu flori, sa o mangai dimineata sau sa o inviti cateodata la o cina romantica.
De ce sa nu spui ca esti fericita, ca esti indragostita? Fericirea se regaseste in fiecare dintre noi.. Suntem fericiti daca am descoperit-o deja si  suntem la fel de fericiti chiar  daca nu am descoperit-o inca, pentru ca stim sigur ca e acolo. Fericirea se naste din iubire si se completeaza frumos. E timpul sa cautam fericirea din noi si daca nu mai gasim resurse sa incepem sa o consolidam noi, pentru noi, din zambete si imbratisari, din vise si dorinte, din drag si din dor. Fericirea e langa noi la tot pasul si fie asteapta sa-i deschizi portile sufletului  sa o lasi sa patrunda in toti porii, fie te asteapta sa o gasesti,  mai, mai sa-ti invadeze cu viteza luminii, intimitatea.
Nu inabusi sentimentul de bucurie si de fericire si fii fericit in primul rand pentru ca existi. Fii fericit si zambeste in fata momentelor dureroase,  pentru ca Dumnezeu este alaturi de tine si te pune la incercare. Fii fericit chiar si in momentele in care razi din senin, dar si atunci cand te napadesc toate ca pe niste valuri si-ti vine sa plangi ...dar, bucura-te ca treci cu bine peste toate! Fii fericit intr-o lume meschina si falsa! Fii fericit printre oamenii care exista in realitate sau doar in sufletul tau, printre lucrurile frumoase si nobile, printre momentele bune si rele! Fii fericit, ori macar incearca sa faci asta, in drumul tau prin viata!



Ai un remediu pentru inima rea?

Te-ai intrebat vreodata care este cea mai mare durere prin care omul poate trece in drumul sau prin viata? Stiu! Imi vei spune poate ca durerile nasterii sunt cele mai grele. Poate imi vei spune ca cea de masea ori de gat ori ... Pentru durerile fizice insa exista remedii si tratamente. Pentru situatiile in care pierzi bunuri materiale exista sanse de reconstruire. In momentul in care pierzi pe cineva pentru totdeauna (stiu! Nu e durere mai mare si o inteleg mai bine ca oricine), Dumnezeu ne-a dat uitarea pasiva tocmai pentru a ne continua drumul nostru prin viata. Dar cand este vorba de inima? Cand cineva te loveste in inima, ce remediu ai? Ce faci cand omul sufletului tau iti intoarce spatele, persoana pentru care nutresti sentimente adevarate, te respinge? Cea careia i-ai deschis tainele sufletului tau si i-ai impartasit vrute si nevrute? Te simti gol si singur! Ce remediu sa mai ai cand nu ai stiut sa pastrezi echilibrul intre ratiune si sentiment si te-ai aruncat cu capul inainte? Stiu! Vei spune cu regret ca ai gresit si ca nu vei mai face...dar oare data viitoare nu cumva va fi la fel?! Te vei arunca in neant fulgerator si vei iubi din nou cu aceeasi pasiunea si poate cu mai multa daruire. Si inima va suferi, poate, din nou. Dar pana data viitoare, ce remediu ai pentru o inima rea si-un suflet gol?!