Ne agatam uneori de oameni, de locuri si de lucruri, fara sa ne dam seama ca poate in felul acesta nu ne facem decat rau. Nu le dam drumul, ne refuzam libertatea pentru ca fie ne-am obisnuit asa, fie ne e confortabil. Refuzam sa ne dam seama ca, atunci cand nu mai avem nevoie de ceva in viata, trebuie sa-l lasam deoparte. Ca e vorba de oameni care ne fac rau, de lucruri vechi, care ne impovareaza si chiar si asa le pastram in continuare pentru ca nu se stie cand vom mai avea nevoie de ele ori pur si simplu de amintiri. Ca si lucrurile vechi, pe care ne incapatanam sa le aruncam si sa le consideram vechituri, putem vorbi si despre unii oameni, asa-zisi prieteni, iubiti carora ar trebui sa le spunem la revedere in momentul in care vedem ca nu se merita, ca lucrurile nu pot merge mai departe si ca ne-au facut sa suferim. Uneori cred ca e nevoie de cineva din exterior sa-ti de-a o palma sa te trezesti si sa deschizi ochii la vorbe grele si lipsa de respect.
     Ne uitam pe noi, ne lasam pe tanjala, uitam de parinti si de frati, trecem peste ei pentru niste persoane care sunt demne de dispret si facem lucruri pe care mai tarziu le regretam amarnic. Nu se merita sa faci nimic pentru nimeni. Nu se merita sa te gandesti o fractiune de secunda la nimeni, inafara de oamenii sufletului tau, de cei din familia ta.
     Ne caim de ceva ce s‑a intamplat sub noi... Eram liberi sa dispunem alt curs lucrurilor, dar atractia raului sau a vulgaritatii a invins reflectia etica.

Foarte, foarte, foarte tare !!!!

Eurovision

Meserii inutile: ziarist

Toata admiratia pentru autorul acestui text :)

Sursa: Gandul - Lelia Munteanu

În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.
Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.

Femeia !

Femeia e frumoasa.Femeia e copilaroasa. Femeia e puternica. Femeia da viata. Femeia e sarmanta. Femeia e gratioasa. Femeia e sensibila. E sexy, e discreta si in acelasi timp opusul, e orgolioasa, e razboinica, e puternica, feminina, e vara si iarna, e pasionala, grijulie, misterioasa, serioasa, vulnerabila, puternica, mama, sotie, prietena, iubita, sora s.a.m.d .

Femeia e trupul dupa care tanjeste un barbat. Femeia este cea pentru care traieste un barbat..(si invers). Femeia este cea care motiveaza un barbat sa se schimbe ori sa lupte pentru orice. Femeia este cea care educa un barbat ori macar ii schimba obiceiurile proaste. Femeia completeaza barbatul.
Femeia e sufletul, fantezia, lumanarea, vinul, muzica, romantismul, tinuta, placerea...
Femeia e un sir de flori ori de cozonaci gustosi. Femeia e afectiva, ingenua, ocrotitoare, nervoasa, otrava..
Femeia e implinita, dulce, fragila, supusa (ori nu), salbatica, vulcanica, dragastoasa, timida, grijulie, profunda,veninoasa, slaba ori durdulie, minutioasa, ganditoare, plangacioasa, sentimentala.

Buna ziua si bun gasit ...

..sunt Tamara Proca si va prezint principalele evenimente ale momentului !
Inca din 24 ianuarie 2011, va invit zi de zi, de luni pana vineri, incepand cu ora 14.00 si putin peste 16.00, la principalele buletine de stiri ale postului de radio PLusfm. Ne-am propus ca in fiecare ora din acest interval sa va aducem informatii proaspete din judetul nostru si din tara. Cel putin in ultimul timp, am adus si informatii internationale, dat fiind faptul ca evenimentele produse ne afecteaza si pe noi. Ne straduim sa va oferim un produs jurnalistic de calitate, chiar daca vizibil emotiile isi spun cuvantul...si-mi cer iertare!!!
Evident, principalul obiectiv al stirii este să informeze. Dincolo de informare,din punctul nostru de vedere stirea orienteaza, formeaza si educa publicul. Cel din urma obiectiv se realizeaza printr-o selectie minutioasa a evenimentelor pe care le tratam si le punem la dispozitie, si mai mult decat atat,mergem pe principiul ca stirea este un semnal continuat, extins si aprofundat prin informatii aduse ori de cate ori este nevoie.

Pentru noi caracterul de stire este definit drept ce este actual, in curs ori la zi. Important, semnificativ, neobisnuit si de interes general. Punem accent pe ceea ce este precis, oficial si de interes maxim...motiv pentru care va invitam sa ne ascultati in intervalul mentionat mai sus si anticipat va spun ca emotiile de inceput inca isi mai spun cuvantul :)


Toate bune !

Voglio parlale al tuo cuore....

Eminescu nu mai e la moda

Suntem niste indivizi moderni! Binefacerile lumii moderne ne inconjoara la tot pasul si continuam sa le cautam. Avem telefoane mobile cu touchscreen, agenda electronica, scaun ergonomic la biroul laptop-ului, citim presa online si le scriem prietenilor pe Facebook. Viata noastra de indivizi moderni e scrisa de aceste lucruri. Fara acestea intram in sevraj, ca atunci cand te lasi de fumat si au trecut primele 5 zile. Avem totul prestabilit, bine organizat si pus la punct. Nu mai macam dupa sase seara caci depunem straturi de grasime, bem cafeaua fara zahar, mancam salate si fructe de mare, butonam enervant telecomanda televizorului si tinem cartile la respect in biblioteca...Se poarta bibliotecile cu carti contemporane, asezate dupa aceeasi marime si aceeasi coperta, modern construite. Ne petrecem zilele programat, calcutate dupa profit si lucrurile simple care ne aduc bucuria interioara am ajuns sa le facem ca trebuie facute si atat.
Suntem niste indivizi moderni! Privim pe Youtube imagini cu istoria Romaniei, cautam pe Wikipedia sa aflam de marii scriitori, trimitem afectiuni
in sms ori e-mail, facem dragoste asa cum scrie in reviste si ne imbracam precum vedetele autohtone. N-avem timp pentru mintea si cultura noastra. Nu mai stim cand am deschis o carte sa citim din scrierile lui Eminescu, ori Creanga, ori Sadoveanu..Ori poate ma insel si am deschis o carte, dar de Sandra Brown sau de Catalin Botezatu.
Suntem niste indivizi moderni si aruncam la intamplare in ziare ,astazi, ca e zi semnificativa pentru Romania, niste scurte biografii ale lui Mihai Eminescu sau ne aducem aminte de el "la misto"..Asa cum un jurnalist, care a sarit din tipare in ce priveste ziua de azi, afirma in jurnalul.ro : "Pentru o generatie care face sex pe catedra din clasa, Eminescu e doar un subiect greu digerabil pentru teza de la romana." Si asa a ramas!
Suntem niste indivizi moderni iar Eminescu nu mai e demult la moda!

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant...
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi.