Esec

        Mi-am luat costumul, m-am aranjat ca-n reviste si mi-am citit inca o data lectiile. Cand am intrat in birou si am vazut-o atat de bine imbracata, sobru si totodata vesel din pricina frumoasei esarfe in culori de curcubeu, mi-am zis ca am de a face cu o femeie frumoasa si profesionista. Nu mi-a luat mult sa povestesc despre liceul terminat in Husi, succesul admiterii la o facultate de stat odata cu incrierea la jurnalistica, participarile la diferite conferinte de presa cu oameni ce lasa si au lasat o umbra pe pamant, cat si experienta dobandita de la diferite posturi de radio sau ziare locale. Am terminat  facultatea si incantata ca nu m-am pierdut de card, am considerat ca a venit momentul angajarii. Mi-am zis inca de acasa ca nu trebuie sa am emotii, ca nu trebuie sa par ceea ce nu sunt si sa ma pierd in cuvinte mai mari decat inaltimea mea, si increzatoare i-am dat batai la raspunderea scurta si la obiect, dar totodata corecta, la intrebarile adresate de cea care aveam sa-mi lase o impresie buna la primul impact vizual. Am stiut ca desi e aproape sef de stat, Mircea Geoana e inca Presedintele Senatului, am stiut si de puterile in stat, ba chiar am ingaimat si o stire. Si, da, citesc ziarele, dar ma tin tare vis-a-vis de tabloide, si , da, sorb cateva pagini dintr-o carte, nu de mult uitata pe noptiera. Dar nu a fost deajuns. Ne-am despartit cu un zambet si cu speranta ca ne vom revedea.
       Intr-un fel m-am iluzionat din pricina convingerii cu care imi spunea ca ma vor suna. La usa aveau sa mai astepte vreo doua domnisoare, imbracate la mitzo-cotzo, cu nasul in tavan si cu unghiile mari. M-am incurajat zicandu-mi ca selectia se va face pe baza raspunsurilor la intrebarile pretentioase ale angajatorilor si nu pe caiele, extensii si figuri. Si daca nu ar fi fost si altii din breasla as fi zis ca NU am eu acel ceva, nu are x, nu are y, dar unul din noi tot ar fi trebuit sa il aiba. Nu m-au sunat....de fapt nu ne-au sunat.
      In astfel de conditii, ne-am dat seama ca titulatura de jurnalist chiar nu sta uneori in  notite publicate intr-un ziar sau in ore intregi de vorbe spuse la radio, ci intr-o costumatie ultimul racnet asortata "cu gust" cu o pereche de unghii manjite in fel si chip, sau, in cazul nostru, in primul grad de rudenie, si nu in competente academice.


     

Unde-i, dom`le?

Minciuni si iluzii. Cateodata cred ca noi cu astea ne hranim, din astea ne alimentam fericirea. Nu-ti trebuie decat vedere buna si cetatenie romana sa intelegi . Cred ca am inceput sa ne obisnuim cu ele sau au inceput sa ne placa. Le asteptam, le comentam si le imbratisam. Unii cred , altii sunt convinsi ca pot schimba ceva peste noapte. Suntem drogati, dependenti de supradoze de optimism administrate zilnic, indiferent ca am pariat pe o echipa importanta care joaca in CL sau ca nu avem astazi, dar candva vom gasi, vom merge, vom face, vom drege, iar daca lucrurile astea nu ne ies, suntem in stare sa nascocim niscaiva minciuni pe care sa-si faca amiaza supararea si sentimentul ca e ca si cum ai fi jucat la Loto dar nu ti-a iesit, AZI. Asa suntem noi. Ne inselam amarnic daca ne inchipuim ca o ducem bine atunci cand avem frigiderul plin sau cand facturile au suma mai mica decat luna trecuta .... si toate astea bantuite de existenta, aparitia, inlocuirea unui mincinos "trimis de providenta", care doar pretinde ca e in stare sa ne aduca pe o linie, care e de mult timp ingropata in adancuri.
Nu pot sa mai cred ca tatal meu la 49 de ani inca isi mai poate gasi un loc de munca, nu pot sa mai cred ca medicamentele mamei vor fi candva subventionate macar cu 10 %, nu pot sa mai cred ca fratii mei se vor mai intoarce acasa crezand ca gasesc mai mult decat au lasat, si de fapt e mai putin, nu pot sa ma mai mint ca sunt fericita intr-o tara care nu-mi ofera nimic. Cu astea au trait bunicii, parintii si daca o tinem asa, si noi vom trai cu astea pana la adanci batraneti, ca abia atunci sa avem un regret sau o tristete deja tardiva.
Unde este domnule conducatorul ala iubit, gata sa taie raul din radacina, vesnic preocupat de fericirea noastra, de interesele noastre, de imaginea noastra, de merele noastre??
Unde este conducatorul ala in stare sa curete ferestrele Romaniei si sa le deschida larg spre Europa?
Nu este domnule!!!! Nu ai pe cine!!!

Candidatii la presedintie, protagonistii din bancuri

Basescu in fata Romaniei:
-Sa traiti!
A doua zi:
-Sa traiti!
A treia zi:
-Mai traiti?

La şedinţa de partid pentru exersarea intelectului Mircea Geoană explică:

- Să presupunem că dl. Ion Iliescu moare. Îl îngropăm, pe mormânt creşte o floare, vine o vacă şi o mănâncă, mai încolo trage o balegă, eu trec pe acolo şi după ce, întâmplător, calc în ea, zic: Ioane, Ioane, ce ai fost şi ce ai ajuns ! Năstase, tu poţi să-mi dai un exemplu asemănător?
-Da, şefu’. Să presupunem că dumneavoastră muriţi, vă înmormântăm, creşte o floare pe mormânt, fireşte, vine o vacă şi o mănâncă, mai încolo trage o balegă, eu întâmplător calc în ea şi zic: vai, domnu’ Geoană, nu v-aţi schimbat deloc!


Gigi Becali intra intr-o discoteca si este intrebat de o domnisoara apetisanta:
-Domnule Becali, dansati?
Latifundiarul raspunde:
-Nu ba, asa merg eu!


Vadim Tudor este pe moarte. Cheama un popa si il roaga:

-Te rog parinte,fa-ma ungur de nationalitate!

-Cum? Ai inebunit? Tu care ii injura-i si ii scuipa-i pe unguri,vrei tocmai acum,cand esti pe moarte, sa te fac ungur? DE CE?

-Pei daca mor, macar sa moara unul de-al lor!

Lucruri enervante

• Fernando de la Caransebes, peste care dau cel putin o data pe saptamana in momentul in care butonez telecomanda (pentru cei care nu stiu, iata-l)
• Vanzatoarele sclifosite si obosite
• Madam de la farmacia din spatele blocului care are pe putin 60 de ani si te intreaba de sapte ori pe un loc ce medicament vrei, ca pana la urma sa-ti dea cu totul altceva
• Beep-urile primite la care suni si intrebi de ce l-ai primit si drept raspuns ai un : Ehh, vroiam sa vad ce mai faci!!!
• Mancatul, mersul la toilette si dormitul ( sunt o mare pierdere de timp)
• Ora la care se difuzeaza In Gura Presei
• Politicienii care se cearta ca la usa cortului
• Emisiunile regizate in care actorii principali sunt scursurile societatii. Iata un exemplu "demn de urmat ":
• Tineri de seama mea care au un loc de munca pe aceste vremuri grele
• Femeia de serviciu care nu da macar o data pe luna cu matura, dar care de fiecare data vine dupa bani
• Prietenul meu, cel putin o data pe zi

Zingari in Italia

Iti mai amintesti?

Iti mai amintesti cum era cand erai copil? Singura ta preocupare era sa il pacalesti pe cel care mijea in fata blocului doar ca sa spui "Ptiu pentru mine", sa zburzi pe campii la bunici veri intregi si sa ai parte de toata atentia celor din jur.

Iti mai amintesti cum era la scoala? Singura ta preocupare era sa incerci sa fii cel mai bun si poate de cele mai multe ori iti iesea, sa il mai pacalesti pe profesor ca nu ai putut sa-ti faci tema ca ti s-a imbolnavit pisica si trebuia sa ii fii alaturi si ca data viitoare vei fi ceva mai pregatit, si apoi cand venea saptamana viitoare... Dumnezeu cu mila (sau nu). Acum cand iti aduci aminte ca asta era cea mai mare problema a ta, razi.

Iti mai aduci aminte cum era in liceu? Cand primele ore se consumau la cafeneaua din apropierea liceului, unde tu cu grupul tau de colegi obisnuiati sa serviti cafeaua si sa va informati cu privire la absente prin sms-urile trimise colegilor ceva mai sarguinciosi ca voi? Si-mi amintesc ca nu stiu cum se facea ca aproape in fiecare an primele ore erau cele de fizica, la care profesorul obisnuia sa faca prezenta si doamne, parca il vad : "X-ulescu? Absent! Ia sa-i pun eu un 2 sa vezi cum nu mai lipeste el niciodata."

Iti mai aduci aminte cum era la facultate? Nicidecum nu ti-ai fi imaginat-o ca pe o scoala mai mare, ci ca pe o evadare de acasa, ca pe un loc bun de gasit prieteni de club, iesiri si hahaieli. Si a trecut, si te gandesti ca nu ai incheiat socotelile cu viata de noapte sau cu noptile din camine, dar ce mai poti face?
Acum te-ai facut mare si ti-ai luat viata in propriile maini. Realizezi ca viata ta se consuma mai mult la serviciu si doar putin seara cand ajungi acasa obosit si trebuie sa te culci, ca esti ca o papusa mecanica care traieste dupa instinctul supravietuirii, ca astepti sa avansezi si mai apoi sa ii conduci pe altii la fel cum te-au condus altii pe tine?
Ti-ai imaginat cum ar fi sa mai poti scapa doar cu un "Ptiu pentru X", cu doua teme pentru saptamana viitoare, cu un 2 sau un absent la orele de fizica sau cu o restanta ca urmare a noptilor pierdute prin cluburi?
Ti-ai imaginat cum ar fi sa pui punct cautarilor si sa traiesti momentul? Sa profiti la maxim de sansa pe care ti-o ofera viata si sa fii mereu constient ca odata ce a trecut nu te mai poti intalni cu ea?

Daca iti mai amintesti, ti-ai putea imagina ce ar mai fi?

Ce treaba are una cu alta?

Stefan Hrusca- Frunze