Timp !

Timpul s-a oprit in loc iar eternitatea gandurilor si-a intrat in joc. Sufletul mi-e rece, lacrimile se scalda in ochi, in timp ce trupul imi tremura de remuscari. Sunt prinsa intr-un moment dificil din care nu inteleg ce mi se intampla. Am cazut intr-o nebuloasa din care nu-mi recunosc identitatea ori mai degraba refuz sa o recunosc. Nu reprezint si nu simt nimic in clipa asta.. 
Poate doar o adiere a ceea ce a fost ceva timp in urma. Atat a durat fericirea mea intr-un moment in care in loc sa fi profitat, am renuntat....a renuntat. Stiu ce va urma! Imi voi petrece o vesnicie gandindu-ma la asta si mintea ma va teroriza. Unde ai ajuns daca nu ai vrut sa lupti sa iesi din nebuloasa asta? Stiu! Ai vrut sa fie perfect uitand de fapt ca omul nu poate atinge perfectiunea. Ascult aceeasi melodie trista la infinit doar din dorinta de a o reinventa in sensul pozitiv, sa se plieze sentimentelor mele.
Traim fara dragoste din dorinta de a nu supara pe cei din jur dar vor veni clipe cand nu vom mai avea pe cine iubi. Si ce se intampla?
Iti doresti sa fi fost acolo...sa fi fost cu el!

Dar poate maine toate tristetea se va strange intr-un colt lasand cale libera fericirii sa ne invadeze sufletele, cand toate visele urate se irosesc, cand amintirile vor fi adunate intr-un singur loc inchis cu lacat, cand ele isi vor aminti de tine, cand zilele se reduc la clipe iar clipele la eternitati...cand cei rataciti isi vor gasi locul si linistea.
Timpul pierdut nu se va mai intoarce iar orice secunda nu trebuie grabita ci savurata din plin. Poate maine vei transforma lacrimile in zambete si vei da ragaz si mai multa atentie tuturor lucrurilor/oamenilor din viata ta...Poate maine nu te vei mai grabi!
http://www.youtube.com/watch?v=g-glT03nMKg