Eminescu nu mai e la moda

Suntem niste indivizi moderni! Binefacerile lumii moderne ne inconjoara la tot pasul si continuam sa le cautam. Avem telefoane mobile cu touchscreen, agenda electronica, scaun ergonomic la biroul laptop-ului, citim presa online si le scriem prietenilor pe Facebook. Viata noastra de indivizi moderni e scrisa de aceste lucruri. Fara acestea intram in sevraj, ca atunci cand te lasi de fumat si au trecut primele 5 zile. Avem totul prestabilit, bine organizat si pus la punct. Nu mai macam dupa sase seara caci depunem straturi de grasime, bem cafeaua fara zahar, mancam salate si fructe de mare, butonam enervant telecomanda televizorului si tinem cartile la respect in biblioteca...Se poarta bibliotecile cu carti contemporane, asezate dupa aceeasi marime si aceeasi coperta, modern construite. Ne petrecem zilele programat, calcutate dupa profit si lucrurile simple care ne aduc bucuria interioara am ajuns sa le facem ca trebuie facute si atat.
Suntem niste indivizi moderni! Privim pe Youtube imagini cu istoria Romaniei, cautam pe Wikipedia sa aflam de marii scriitori, trimitem afectiuni
in sms ori e-mail, facem dragoste asa cum scrie in reviste si ne imbracam precum vedetele autohtone. N-avem timp pentru mintea si cultura noastra. Nu mai stim cand am deschis o carte sa citim din scrierile lui Eminescu, ori Creanga, ori Sadoveanu..Ori poate ma insel si am deschis o carte, dar de Sandra Brown sau de Catalin Botezatu.
Suntem niste indivizi moderni si aruncam la intamplare in ziare ,astazi, ca e zi semnificativa pentru Romania, niste scurte biografii ale lui Mihai Eminescu sau ne aducem aminte de el "la misto"..Asa cum un jurnalist, care a sarit din tipare in ce priveste ziua de azi, afirma in jurnalul.ro : "Pentru o generatie care face sex pe catedra din clasa, Eminescu e doar un subiect greu digerabil pentru teza de la romana." Si asa a ramas!
Suntem niste indivizi moderni iar Eminescu nu mai e demult la moda!

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;

Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri.

Si nime-n urma mea
Nu-mi plânga la crestet,
Doar toamna glas sa dea
Frunzisului vested.

Pe cand cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin varfuri lungi de brad.

Patrunza talanga
Al serii rece vant,
Deasupra-mi teiul sfant
Sa-si scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rasar
Din umbra de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sa-mi zambeasca iar.

Va geme de patemi
Al marii aspru cant...
Ci eu voi fi pamant
In singuratate-mi.