Ce nu le-am spus

12 Iunie 2009.
Departamentul de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii IASI - PROMOTIA 2009


O zi poate obisnuita pentru perioada asta, dar cu o incarcatura emotionala pentru cativa studenti care tocmai au absolvit o facultate. In tinuta de "avocat" cum ar zice unii,am asteptat inceperea cursului festiv cu schimb de idei si seninatate, si am pastrat pentru mai tarziu lacrimile de tristete sau de bucurie. Cuvintele mentorilor si-au pus amprenta pe sufletul meu determinandu-ma sa caut vorbe potrivite prin care sa le multumesc inzecit pentru sprijin, intelegere, cearta sau prietenie. Dumnealor au lasat profesionalismul deoparte si au tinut sa ne impartaseasca ganduri, idei si sfaturi de bine, chiar si la ultima noastra intalnire. Nu stiu daca le-am gasit pe cele mai potrivite dar ce stiu e ca au fost prea putine. I-as mai fi spus...

...domnului Hazaparu ca ii multumesc pentru struneala si rabdare, dar mai ales pentru incredere. Nu o sa uit niciodata de seminarul recuperat la el, cand m-am schimbat si am realizat ca pot dar sunt lenesa. Nu o sa uit ca impreuna cu patru colege am fost la el sa il rugam sa ne fie coordonator de licenta si m-a ales doar pe mine, sub pretextul ca daca inainte avea cinci studenti pentru licenta anul asta vrea sa vada cum e cu sase. Stiu ca nu a vrut sa ma lase de izbeliste si m-a luat sub aripa lui, motiv pentru care promit sa nu-l dezamagesc.

...domnului Stipiuc ca intotdeauna mi-am dorit doua tatuaje ca ale lui si ca pentru o perioada am vrut sa imi fac si eu dar m-a strunit mama si mi-a trecut.

...doamnei Berneaga ca nu mi-a placut PR-ul niciodata motiv pentru care nu am venit la ore si nu m-am bucurat de zambetul ei pe care l-am remarcat abia la cursul festiv.

...domnului Condurache ca mi-as fi dorit sa zambeasca mai des.

...domnului Dardala...( cine-i domnul Dardala? :)) Aaa...) ca sunt apolitica si de asta am avut nota "micutza" la el.

...domnului Dumistracel ca o sa le spun si copiilor mei ce e hipercorectitudinea ca tare mi-a mancat zilele.

...domnului Alex Condurache ca mi-as dori sa am sclipirile lui.


Le-am multumit si le-am promis ca nu o sa-i dezamagim,ca o sa auda de noi, ca o sa fim mai buni ca ei si ca intr-o zi ne vom intoarce sa impartasim experiente.
Nu ne raman decat poze si imbratisari, ganduri si nebunii,ultima imagine impreuna si speranta reintalnirii.
Succes dragi colegi si sa ne reintalnim peste cativa ani cu aceeasi emotie si cu multe realizari pe plan profesional.