Zilele se termina pe umerii mei. Pur si simplu isi lasa greutatea si ma istovesc..tocmai acum cand nu ar trebui. De emotii si suparari n-ai cum sa te feresti. Ele se ivesc pe neasteptate, atunci cand ti-e cel mai greu. Poti sa le intampini, dar nu sa le si confrunti. Pierduta printre ideile si dorintele mele, ravasita de ganduri si de dorul de casa,m-am gandit de multe ori daca s-a meritat. Daca s-a meritat sa o chinui pe saraca mama sa-mi puna o data la doua saptamani pachet, daca s-a meritat sa cer bani de aia si de ailalta fratiorilor mei de departe, daca s-a meritat sa stau printre straini si de cele mai multe ori sa mananc mancarea rece...
M-am simtit in tot acest timp ca un june care trebuie sa urce pe o scena unde trebuie sa zica ceva, pe o scena unde nu mai e mama si tata sa-ti spuna dinainte ce ar fi bine sa spui. Am urcat pe scena, dar singura...Am facut o piesa de teatru din cei trei ani de facultate, o piesa grea si parca fara de sfarsit. Poate de asta sunt in stare sa scriu ceva, sa igaim doua fraze despre efort, greutati, intristare si foarte putine bucurii.
Mi-am plans ratacirea unde nu m-a vazut nimeni, m-am incurajat singura si m-am ridicat tot singura. Am facut un bilant al lucrurilor si mi-am propus sa raman in picioare..nu pentru mine!!! Nu!! Pentru mainile muncite ale parintilor si fratilor mei , care mi-au oferit sansa de a ajunge aici, si (sigur)poate pe viitor undeva mai sus.
Multi m-au vazut ca pe o incapatanata, rasfatata si ciudata. Ei bine, NU! Nu e asa! Nu mai sunt rasfatata, pentru ca recunosc..candva am fost. Nu poti fi rasfatat cand iti porti singur de grija, cand iti pansezi singur ranile de la picior sau cand suni pe mama sa-ti spuna cum trece o durere de masea, ca le-ai incercat pe toate. Nu sunt incapatanata pentru ca imi doresc sa ies din anonimat, pentru ca imi doresc sa ajung mare, pentru imi doresc sa le multumesc fiintelor dragi pentru tot ceea ce mi-au oferit. Lucruri putine, dar totodata multe, pentru ca fericirea noastra de acolo vine. Ciudatenia vine din faptul ca ma gandesc de doua ori inainte sa fac un lucru, sau fac un lucru de doua ori ca sa iasa bine.
Acum se termina! S-a meritat? Da! In primul rand pentru bucuria pricinuita familiei mele, si apoi pentru mine!!!
2 comentarii:
Oamenii ciudati sunt intotdeauna de neinteles...se pierd printre ganduri, si tocmai oamenii ciudati ajung departe pentru ca nu impartasesc nimanui din gandurile lor.De ce ar face-o? Intr-o lume destul de agera , dorinta ta de a ajunge departe ar avea piedici tocmai din pricina destainuirii tale celor mai apropiati pameni (prieteni).Pentru ca tot ai terminat Jurnalism...priveste ce li se intampla unor oameni minunati pentru publicul romanesc. Iti trebuie curaj enorm sa intri intr-o astfel de lume pe care eu o detest. Sa nu scrii niciodata rubrici de monden.Indreapta-te spre cultura si politic. Acolo e sfera ta.
Ciudato!
Vezi tu, scumpa mea, viata e prea scurta pentru astfel de ganduri!! Avem atatea lucruri care nu stim daca au meritat!! O persoana pe care am ajutat-o si am investit timp si sentimente degeaba, un articol scris la un ziar care l-a cosmetizat de nu il mai recunoscteam, o cearta cu mama pentru nu stiu ce prieteni, toate astea au meritat oare? Termini o noua etapa din viata ta!! Si pentru tine sa te bucuri, sa fii fericita, pentru ca, uite, ai crescut mare!! Felicitari, acum lumea iti spune ca esti adult.
Trimiteți un comentariu