Am ajuns la Jurnalism in 2006. Aveam cateva ganduri : sa ajung printre cei mari, sa tai raul de la radacina si sa merg pe unde" a dus surdul roata si mutul iapa". La inceput am luat-o ca pe o gluma si totul mi se parea un fleac. Ce vor astia de la mine? Pentru ce-mi trebuie mie aia sau ailalta? Ce rost au stirile zilnice pe care trebuie sa le facem la CUZANET (Agentia de stiri a Universitatii) ? Astea sunt cateva din intrebarile care m-au framantat doi ani din cei trei de facultate, si tarziu m-am trezit la realitate. In goana dupa alte lucruri insignifiante, am pierdut doi ani importanti,in care am fost ca un simplu trecator printr-un oras de razboi. Regret, constienta ca nu mai pot da timpul inapoi,dar sigura ca voi recupera ce e pierdut. Acum se termina si sunt furioasa. De ce?
Pentru ca:
- am tacut atunci cand am stiut
- am fost obisnuita cu ideile lenese, primite de-a gata
- nu mi-am valorificat aptitudinile in materie de "dat cu parerea"
- tot ce mi-a parut in neregula mi-a atras atentia doar ca sa vad si sa trec nepasatoare mai departe
- mi-am dat seama de lucruri prea tarziu
- am putut si pot, dar nu v-am aratat niciodata
Si totusi mai am o sansa. Una singura. Promit sa NU dezamagesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu