Nu-mi plac spitalele. Nu mi-au placut niciodata...si totusi am de a face cu ele.Dupa ce le treci granita incepi sa privesti lucrurile altfel.
In curte liniste. Eu si un barbat trecut de cincizeci de ani. Avea un chip pamantiu si maini istovite de munca.Pe fata i se citea oful rezultat din perioada spitalizarii.Purta o pijama barbateasca cu dungi subtiri albastre si o pereche de ochelari, cu rame delicate si parca minutios alese, lucru care sporea impresia de eleganta. Arata ca unul care asteapta, dintr-un moment in altul, sa vina cineva si la el. Nefericirea lui parea sa vina din aceea ca stia ca pe el nu-l va vizita nimeni. Se plimba, pasind ingandurat, cu privirea in pamant si mainile la spate, aruncandu-si din cand in cand ochii catre poarta spitalului... dar, nu a venit nimeni nici azi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu