Negociatorea

"Si cam cat ajunge chiria pe luna?", intreb eu. "Pai, 4 milioane", rosteste femeia. Liniste. "Nu scria in anunt, imi puteti spune daca este mobilata?"  "Este semimobilata, la etajul 3, in centru', pe bulevard."  E o clipa asemeni celei dinaintea pronuntarii unui verdict, dar cu un zambet latit pe fata, rostogolesc intrebarea ce avea sa fie decisiva. "Ce inseamna doamna, semimobilata? "Pai ce sa insemne, am aragaz, masa, scaune, soba, geamuri si usi". "Si  patru milioane?" Am rostit-o incet si cu glasul tremurand. Era singura garsoniera de inchiriat din oras, si aia "semimobilata" cu usi si geamuri si la un pret monstruos. Liniste din nou. Trec cateva secunde, si-mi raspunde : "Ce sa zic mamaie, fiecare cu pretul lui. Daca ma mai suni maine poate mai negociem" .Dar nu negociasem nimic. "Trei milioane, pentru dumneavoastra si liniste pentru noi..o inchiriem pe un an." Nici asta nu avea sa o impresioneze.Incerc sa ii spun ca este prea mult pentru mine, dau nu-mi iese. "Si chiar nu exista nicio negociere benefica amandurora?" Deja i-am povestit despre mama dependenta de medicamentele de inima, de rata la banca si de pensia mamei. Cedeaza in cele din urma spunandu-mi sa revin maine cu un telefon. Si revin. Acelasi text, aceeasi placa insa cu speranta unui rezultat benefic, mie. "V-am sunat si ieri..." . "Da, m-am gandit, 390 Ron pe luna plus utilitatile. Nu mai pot sa las ca e criza". Am smuls o reducere cat un pachet de tigari. "Nu mamaie, sa stea acolo 390 de ani plus valoarea utilitatilor, ca e criza."