O stare de rau, asemanatoare celei pe care o ai atunci cand pierzi pe cineva drag sau cand divortezi. Si cui ii pasa?Nimanui! Trist, dar real. Asculti vorbe spuse mecanic si cateodata fara noima, si te lasi dus de nas cum ca esti imbarbatat si compatimit. E vizibil dar, trece, trebuie sa treaca...
Inchide televizorul, radioul, internetul , ziarele, cartile si filmele.E imposibil, pentru ca de cum intorci capul toate au legatura cu nefericirea ta, pentru ca melodia voastra preferata ruleaza pe un post tv de muzica, pentru ca in calculator inca zac filmele pe care le-ati urmarit impreuna sau pentru ca in orice parte privesti, il vezi. Sunt milioane de melodii care iti canta de dor, dragoste si sentimente, si de lipsa ei/lui. Sunt milioane de lucruri care-ti trezesc amintiri, regrete, nostalgii. Plangi si te intrebi de ce ti s-a intamplat tocmai tie...Vrei sa redescoperi bucuriile simple, tanjesti dupa nevoia echilibrului si iti doresti sa redevii acelasi om comun. Si usor, usor fiecare rana se vindeca, ceilalti se retrag, raman amintirile si gustul amar, dispretul si pierderea de timp, un trecut si un viitor ( si ce usor este de zis).
Astept ca viata sa le arunce in debaraua cu vechituri, alaturi de sentimentul ca parca nu mai reusesti sa treci...si totusi, Dumnezeu ne-a dat uitarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu