Minciuni si iluzii. Cateodata cred ca noi cu astea ne hranim, din astea ne alimentam fericirea. Nu-ti trebuie decat vedere buna si cetatenie romana sa intelegi . Cred ca am inceput sa ne obisnuim cu ele sau au inceput sa ne placa. Le asteptam, le comentam si le imbratisam. Unii cred , altii sunt convinsi ca pot schimba ceva peste noapte. Suntem drogati, dependenti de supradoze de optimism administrate zilnic, indiferent ca am pariat pe o echipa importanta care joaca in CL sau ca nu avem astazi, dar candva vom gasi, vom merge, vom face, vom drege, iar daca lucrurile astea nu ne ies, suntem in stare sa nascocim niscaiva minciuni pe care sa-si faca amiaza supararea si sentimentul ca e ca si cum ai fi jucat la Loto dar nu ti-a iesit, AZI. Asa suntem noi. Ne inselam amarnic daca ne inchipuim ca o ducem bine atunci cand avem frigiderul plin sau cand facturile au suma mai mica decat luna trecuta .... si toate astea bantuite de existenta, aparitia, inlocuirea unui mincinos "trimis de providenta", care doar pretinde ca e in stare sa ne aduca pe o linie, care e de mult timp ingropata in adancuri.
Nu pot sa mai cred ca tatal meu la 49 de ani inca isi mai poate gasi un loc de munca, nu pot sa mai cred ca medicamentele mamei vor fi candva subventionate macar cu 10 %, nu pot sa mai cred ca fratii mei se vor mai intoarce acasa crezand ca gasesc mai mult decat au lasat, si de fapt e mai putin, nu pot sa ma mai mint ca sunt fericita intr-o tara care nu-mi ofera nimic. Cu astea au trait bunicii, parintii si daca o tinem asa, si noi vom trai cu astea pana la adanci batraneti, ca abia atunci sa avem un regret sau o tristete deja tardiva.
Unde este domnule conducatorul ala iubit, gata sa taie raul din radacina, vesnic preocupat de fericirea noastra, de interesele noastre, de imaginea noastra, de merele noastre??
Unde este conducatorul ala in stare sa curete ferestrele Romaniei si sa le deschida larg spre Europa?
Nu este domnule!!!! Nu ai pe cine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu