Presarat cu cetati in ruina si cu ascutite piscuri de Alpi,Sestriere traieste,cu ceea ce ii da o valoare deosebita si o ridica la rangul de cea mai frumoasa si bogata statiune din Piemontele italian.Marturiile de piatra zac in fortaretele unori vremuri intrate de mult in uitare,franturi de istorie certifica pamanturi franceze cucerite de italieni,insa ramase cu aceleasi denumiri precum Champlas du Col,Fraisse sau Oulx.
Tot ce ti cuprinde ochiul este o succesiune de munti,de jur imprejur.Unul mai mare ca celalalt ascunde in spate un altul,si un altul.Iti muta privirea de pe o culme pe alta,de la un pisc la altul,pana la un orizont ce se topeste in infinit.Si cand ajungi de unde ai plecat iti apleci privirea spre acele nemarginiri orizontale,pe care ochiul abia le poate ajunge,prapastiile.Si ele ascund o minunata poveste.Sunt asezari inconjurate de munti si invaluite in tacere,unde fiecare vorba isi aude ecoul.De sus abia se vad acoperisurile caselor din sate cu infatisare de macheta,unde fiecare om este un bun povestitor care pentru nimic in lume nu ar lasa aceste taramuri.Sunt sate cu case cladide de ei,din lemn si piatra,de materiale neinsufletite la prima vedere,dar care sunt totusi vii si traiesc.Asa le intalneste strainul,in bratele muntilor,fiecare cu un nume si cu o incarcatura istorica.Turlele bisericilor,ferestrele deschise cu fata spre soare,latratul pierdut al cainilor si vuietul masinilor,sunt semnul vietii care se desfasoara acoolo.
Tot ce ti cuprinde ochiul este o succesiune de munti,de jur imprejur.Unul mai mare ca celalalt ascunde in spate un altul,si un altul.Iti muta privirea de pe o culme pe alta,de la un pisc la altul,pana la un orizont ce se topeste in infinit.Si cand ajungi de unde ai plecat iti apleci privirea spre acele nemarginiri orizontale,pe care ochiul abia le poate ajunge,prapastiile.Si ele ascund o minunata poveste.Sunt asezari inconjurate de munti si invaluite in tacere,unde fiecare vorba isi aude ecoul.De sus abia se vad acoperisurile caselor din sate cu infatisare de macheta,unde fiecare om este un bun povestitor care pentru nimic in lume nu ar lasa aceste taramuri.Sunt sate cu case cladide de ei,din lemn si piatra,de materiale neinsufletite la prima vedere,dar care sunt totusi vii si traiesc.Asa le intalneste strainul,in bratele muntilor,fiecare cu un nume si cu o incarcatura istorica.Turlele bisericilor,ferestrele deschise cu fata spre soare,latratul pierdut al cainilor si vuietul masinilor,sunt semnul vietii care se desfasoara acoolo. Povestea fara de sfarsit a acestor taramuri zugraveste mirifice imagini ce-ti raman pe veci intiparite in minte.Piscuri frumos creionate,munti ce-si tin pe poale schiorii,caini ce latra si trag necontenit sanii cu ochi furati de peisaj si obraji rosii,lungi caravane de copii ce joaca in maini zapada, toate sub inchipuirea astrului care da viata acestor nebunii.Norii albi si spumosi,se destrama pe crestele muntilor ori pe cele mai nostalgice piscuri.Serile isi lasa pleoapele peste sate si le invaluie in intuneric precum o apa.Solidari cu oamenii,muntii,sunt cei care vegheaza seara,tacuti,la linistea taramului si la milioanele de chipuri pe care le privesc,zi de zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu