Despre lucruri care nu se vad

In Romania zilelor noastre spaga a devenit un mod de viata. Este un fenomen pe care il stie toata lumea, dar pe care nimeni nu il poate dovedi. Ma detasez de ce celelalte institutii si ma opresc asupra sistemului medical. Ne cumparam sanatatea, suntem in stare sa dam si camasa de pe noi sa fim sanatosi.Am invatat sa platim in stanga si in dreapta numai sa ne fie bine.Granita dintre viata si moarte o stabilesc banii din plicul de pe masa doctorului. Doar asa pot privi lucrurile altfel. As fi nedreapta sa generalizez, pentru ca inca exista medici verticali din al caror mod de viata lipseste spaga. Prima data am crezut ca devin pe zi ce trece exceptii, dar de fapt imi dau seama ca sunt exceptii. O despica, o carpesc si o fac sa mearga iarasi. Nu stiu cat,dar important e ca merge,ca esti viu.Ai bani...te descurci. Realitatea din acest sistem o intelegi daca stai in el o saptamana.Gasesti o urma de indiferenta, putina disperare, laie sau balaie. "Miracole nu face nimeni mamaie. Stai acolo si asteapta", spunea un medic unei batrane, pe care curiozitatea te face sa o intrebi daca i-a bagat ceva in buzunar.Se jongleaza cu adevarul, iar in schimbul lui se transmit cuvinte acre, nici macar de incurajare as putea spune. Suferinta intr-un spital capata un nume in cele mai fericite cazuri, sau un numar, cel mai adesea a celor care nu spun nimic.Depinde cum cotizezi.
Stau si ma gandesc ca si cei care urmeaza o facultate de profil dau spaga. I-am auzit cu urechile mele, am stat de vorba cu ei, am convietuit cu ei. Cand vor ajunge sa profeseze vor sti ce sa ne faca ? Daca inainte as fi spus ca sub efectul nociv al spagii, fara sa ne dam seama, ne autodistrugem, acum imi dau seama ca sub efectul nociv al spagii avem sansa sa ne mai lungim viata, macar cativa ani. Pana la urma „hotul care nu e prins, e negustor cinstit”...si aici ulciorul chiar merge de mai multe ori la apa.