Lacrimi care dor!

"Sunt zile în care, simt că dacă nu plâng, mă voi sufoca. Zilele acelea în care îmi lipsește tata foarte mult... Atunci, femeia matură și puternică devine o fetiță speriată, singură și fragilă... Dar, nu pot plânge mereu. Aș face să sufere și oamenii din preajma mea, care, au și ei dorurile și durerile lor... 
Un gând mă salvează: "Oare ce ar spune tata dacă m-ar vedea plângând?"

Răspunsul mă trezește și îmi dă forță. Orice tată vrea ca prințesa lui să fie fericită. Oricât de bărbat ar fi, oricât de puternic ar fi, lacrimile prințesei lui îi iau toată puterea și îl umplu de durere.
Îi datorez tatălui meu fericirea mea, îi datorez această bucurie, această împlinire... și, chiar dacă mă doare lipsa lui, mă pun pe locul 2 și nu voi fi egoistă. Nu voi plânge. Voi zâmbi și îl voi asigura că sunt bine, că sunt puternică și că el îmi bate în piept, fiindcă în pieptul meu bate o inimă, din care, o mare parte e ruptă din inima lui...
Și totuși, atunci când nu voi putea opri lacrimile, tata va ști că nu sunt nefericită, nici slabă, ci doar ud florile pe care i le-am sădit în sufletul meu..."