Fotografiile pe tema cursului festiv/ absolvirii care au umplut paginile retelelor sociale, ba chiar si ale mele de anul trecut, ma starnesc sa pornesc aceasta discutie. Ca multi alti absolventi ai unei scoli de presa,ma gandesc sa ma reprofilez. Adica, sa am studii superioare si sa nu profesez.
De ce mi-am ales asta? Mi-a venit inca de pe vremea Surprizelor. Mare admiratoare de prezentatoare, de artisti, dansatori...mi-am dat cu parerea de doua-trei ori si la o conferinta de presa mi-a zis un om mare ca am talent de jurnalista. Stapanire de sine, voce buna, mimica si mai ales seriozitate. Si mi-a intrat in cap. Am tinut la ideea asta mereu. Am visat naiv ca o sa ajung sus, cu acele cunostinte dobandite in facultate si cu cele deprinse de la cei mai mari si mai destepti.
Am cazut in mainile Departamentului de Jurnalism de la Iasi. Si cum altele decat vorbitul, scrisul si datul cu parerea nu mi se aratasera de multe ori in splendoarea lor, jurnalismul a fost evadarea mea. Acum ma bucur ca nu am intrat pe la alte istorii :) Aici am lucrat in colectiv, am facut practica si am avut mereu ceva de spus. Tot aici ne-am mandrit cu mai marii destepti de care am auzit cu totii dar nu multi am reusit sa ii si vedem. Irina Pacuraru, Cristian Tudor Popescu, Robert Turcescu, Mihai Tatulici, Ion Cristoiu, etc...Oameni de presa de-adevaratelea. Si acum ma uit la ei cu gura cascata si imi zic :" uite ma, oameni tari de tot. Ca astia-mi doream sa ajung si eu...dar bine ca macar m-am numarat printre ei. "
Prima colaborare a fost la radioul unui coleg de facultate, Radio Still Network, intr-o sectiune dedicata vietii studentesti si mai ales muzicii. Primul articol a fost pe o pagina de garda la un ziar local.Despre bacalaureat. Au urmat mai multe..le tin acasa intr-o cutie de carton. Apoi PlusFM, Cuzanet, Femeia Stie, Adevarul..Majoritatea voluntare sau platite mizerabil.Insa nu de aici vine reprofilarea.
Am gasit multe lucruri atragatoare dar m-a scarbit intrarea in presa, m-au scarbit plocoanele, pilele si tampitii care ne-au luat locul si-l ocupa degeaba..si sefii ridica din umeri. Is blocati dar tin putorile inapte.Nu m-am vazut niciodata ingrozita de drumurile pe care trebuie sa le bat, de povestile unor oameni cu ceva bun de spus,de stadioane sau de sclintiti care m-ar fi putut scoate pe usa..pentru ca as fi intrat pe geam.M-am vazut ingrozita de pleava care scrie despre nimeni si nimicuri," despre sprijinitori" ai campaniilor electorale si ai primarilor sau despre o baba senila si incoerenta...Ba mai mult, am acceptat sa lucrez pe nimic sa-mi dezvolt spiritul jurnalistic, sa simt stirile si oamenii,sa am colegi, sa ma compar, sa invat si sa aspir.
Pentru mine scrisul inseamna eliberare, creatie si inspiratie. De ce o sa ma reprofilez? Pentru ca am observat ca mersul la redactie e cu plocoane si vorbe ca asa ne plafonam si nu ne baga nimeni in seama. Si chiar si asa inca ii mai admir pe unii. Nu ii pot admira insa pe cei care sunt scarbiti de ani buni, care fac asta pentru ca trebuie facut...din inertie sau din orgoliu..pentru ca astia sunt cei care nu ne lasa sa intram si noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu